Poetul din mine, sau mina poetului

Astazi am reusit in sfirsit dupa aproape 2 ani de la mutare sa scot cartile din cutii si sa le pun in biblioteca. Intimplator am dat peste o mica cartuca cu poezii de Macedonski, si la fel de intimplator am deschis-o, mi-am aruncat ochii... si-am dat peste aceasta poezioara. Va las sa apreciati singuri.

În răstrişte - Alexandru Macedonski

Fireşte, sunt un biet nebun... -
Când lumea e ce este
Trăiesc ca în poveste
Şi la nimica nu sunt bun... -
Fireşte, sunt un biet nebun.

Zadarnic am copii şi casă...
Mă simt tot omul de-altădată,
Iubesc pe loc, urăsc îndată...
Fatalitatea mă apasă...
Zadarnic am copii şi casă.

Dar orice sunt, aşa cum sunt,
Tot am o mângâiere:
E tainica plăcere
De-a şti că merg către mormânt,
Şi sunt acela care sunt.


p.s. am mai dat si peste o carte care mi-a placut f. tare in vremi de liceu: Marin Sorescu - Viziunea vizuinii